Pleci în concediu cu un singur gând.

Să lași garda jos.

Să uiți de ședințe, telefoane, deadline-uri, tichete, trafic și toate provocările vieții de zi cu zi. Plătești echivalentul a patru-cinci salarii minime pentru șapte zile și speri să cumperi, măcar pentru o săptămână, puțină liniște.

Cel puțin asta am crezut.

Și, într-o oarecare măsură, chiar am găsit-o.

Dar, ca pe litoralul românesc, liniștea vine la pachet cu câteva provocări bonus.

De exemplu, plaja hotelului.

Deși este plajă privată, o parte dintre șezlongurile din primul rând sunt închiriate și turiștilor din alte hoteluri. Așa că, dacă nu te trezești suficient de devreme sau nu îți lași prosopul să facă de pază, admiri marea din rândul doi… sau trei.

Apoi vine ora de somn a copilului, ai vrea sa il culci pe plaja, doar că unii turiști confundă plaja cu stadionul. Se discută tacticile de pescuit, ultimele transferuri din fotbal și rețeta de mici, toate la un volum care probabil ar acoperi și zgomotul valurilor în timpul unei furtuni.

La restaurant alegi o masă afară, pentru briză și atmosfera de vacanță.

Doar că, inevitabil, la masa de lângă tine se instalează locomotiva cu aburi pe bază de tutun. Tu ai comandat pește și limonadă, dar primești gratuit și degustarea completă a ultimului pachet de țigări.

La hotel am ales o cameră la parter.

Motivul era simplu: căruciorul copilului. Mai puține scări, mai puține bătăi de cap.

Numai că se pare că exact spațiul din fața ușii mele este punctul oficial de întâlnire pentru conversațiile importante ale stațiunii. Dacă voiai să afli cine s-a certat cu cine, unde se mănâncă cel mai bine sau cât a costat camera vecinilor, era suficient să deschizi ușa.

Și, pentru că suntem pe litoralul românesc, lista nu se oprește aici.

Există specialistul în prosoape, care rezervă patru șezlonguri la ora 7 dimineața și apare pe la prânz.

Există DJ-ul fără autorizație, care consideră că întreaga plajă trebuie să asculte playlistul lui de pe boxa portabilă.

Există expertul în apeluri video, care își sună toate rudele și vorbește atât de tare încât, până la finalul conversației, afli și tu când taie porcul și cât a costat gresia din baie.

Există părintele care își lasă copiii să transforme șezlongurile vecinilor în loc de joacă, iar dacă îndrăznești să te uiți puțin mai lung, primești privirea clasică: „Sunt copii, ce să le faci?”.

Și, bineînțeles, există șoferul care, după ce a ignorat toate indicatoarele, parchează exact unde scrie mare „Acces interzis”, după care se miră că a fost blocat.

Toate acestea nu țin neapărat de litoral.

Țin de noi.

Pentru că poți construi hoteluri de patru stele, poți renova faleze și moderniza plaje, dar bunul-simț încă nu se poate rezerva online și nici nu este inclus în prețul camerei.

Poate că, după încă cinci ani, asta va fi cea mai mare schimbare pe care o voi observa.