M-am abținut mult timp să scriu despre subiectul ăsta. Nu pentru că mi-ar fi frică de adevăr, ci pentru că în ultimii ani adevărul a devenit ca reducerile de Black Friday: fiecare îl are pe al lui și toate sunt cu 70% mai spectaculoase decât în realitate.

Nici acum nu pretind că sunt expert în geopolitică. Dacă eram expert, probabil eram invitat la televiziuni să explic de ce s-a întâmplat exact opusul a ceea ce am prezis acum șase luni.

Așa că luați textul ăsta ca pe o opinie personală și nimic mai mult.

În ultimele săptămâni au existat incidente cu drone ajunse pe teritoriul României. Imediat au apărut experții. România are mai mulți experți în geopolitică decât are Rusia drone și Ucraina soldați.

Unii spun că sunt accidente. Alții spun că sunt mesaje. Alții spun că sunt operațiuni sofisticate. Eu cred că dacă ai pune zece experți într-o cameră ai obține douăzeci de teorii și niciun răspuns.

Întrebarea care apare inevitabil este dacă cineva încearcă să tragă România mai adânc în conflict.

Nu știu.

Dar observ că de fiecare dată când cade ceva din cer pe aici, jumătate din populație întreabă dacă începe războiul, iar cealaltă jumătate întreabă dacă se mai scumpesc ratele.

Priorități balcanice.

Până acum Ucraina s-a bazat mult pe sprijinul occidental, iar România a fost un vecin util: logistică, tranzit, energie, ajutor umanitar.

Mai simplu spus, e mai util să ai vecinul care îți aduce mâncare și generatorul decât vecinul care stă cu tine în beci și consumă din aceleași provizii.

Între timp, americanii par să fi descoperit că au și alte probleme pe planetă. China există, Orientul Mijlociu există, Pacificul există. Surprinzător, lumea nu se învârte exclusiv în jurul Europei de Est.

Europa a rămas să explice cetățenilor de ce trebuie să cheltuiască mai mult pe apărare în timp ce spitalele, școlile și infrastructura sunt rugate să înțeleagă situația și să mai aștepte puțin.

Puțin în stil european înseamnă aproximativ două generații.

Între timp Rusia, despre care ni se spunea în 2022 că este la două săptămâni distanță de colaps, continuă să existe într-un mod extrem de necooperant cu previziunile experților.

Aparent economia nu a citit articolele care anunțau sfârșitul ei.

Cu ajutorul Chinei, Indiei și al altor parteneri, Rusia s-a adaptat. Mai greu, mai prost, mai scump, dar s-a adaptat.

Acum câțiva ani ni se spunea că rușii luptă cu lopeți și cipuri scoase din mașini de spălat.

Astăzi vedem un război care intră în al patrulea an și încă nu pare aproape de final.

Se pare că lopețile au fost subestimate.

Eu cred că războiul va continua.

Nu pentru că cineva vrea pace și nu o găsește, ci pentru că prea mulți oameni importanți trăiesc prea bine din lipsa păcii.

Industria de armament produce. Politicienii țin discursuri. Experții apar la televizor. Analiștii fac podcasturi. Influencerii fac clipuri patriotice.

Singurii care nu par să câștige mare lucru sunt cei care mor pe front și cei care plătesc facturile.

Dar ei nu sunt invitați la conferințe.

În ceea ce privește Europa, am impresia că liderii ei au descoperit soluția universală pentru orice problemă: mai multă datorie.

Nu ai bani?

Împrumută-te.

Ai datorii?

Împrumută-te.

Ai și datorii și nu mai ai bani?

Perfect. Ești deja expert european.

România participă și ea la această competiție continentală de împrumuturi creative.

Ani de zile am trăit din fonduri europene, programe, granturi și promisiuni.

PNRR, SAFE și alte acronime misterioase care sună ca niște coduri de trișat într-un joc video.

Problema apare când se termină nivelul bonus.

Atunci intră în scenă personajul legendar numit FMI.

FMI este ca acel unchi care apare după ce ai spart banii la păcănele și îți explică de ce nu mai ai voie să cumperi nimic distractiv în următorii ani.

Cred că următorii ani vor fi interesanți.

Interesanți în sensul în care medicii folosesc expresia „caz interesant”.

Clasa de mijloc va fi presată. Cei săraci vor avea probleme și mai mari. Cei bogați vor descoperi încă o metodă legală și fiscal eficientă de a nu fi afectați.

Așa funcționează capitalismul modern.

Când vine furtuna, unii își cumpără umbrelă, iar alții își cumpără compania care produce umbrele.

În paralel vom continua să aducem muncitori din Asia.

Sincer, dintre toate problemele continentului, prezența unor nepalezi care muncesc la construcții sau a unor indieni care livrează mâncare mi se pare una dintre cele mai mici.

Am probleme mai mari cu cei care au construit sistemele economice decât cu cei care spală vasele în ele.

Privind spre 2027, mă aștept la o combinație de tensiuni economice, inflație, posibile probleme bancare și probabil încă vreo două crize pe care experții nu le-au prevăzut și le vor explica impecabil după ce se produc.

Ca de obicei.

Totuși nu cred că vom ajunge la nivelul haosului din anii ’90.

Românii au o superputere pe care nici Bruxelles-ul, nici Moscova, nici Washingtonul nu au reușit să o înțeleagă complet.

Capacitatea de a supraviețui absurdului.

Am supraviețuit comunismului.

Am supraviețuit tranziției.

Am supraviețuit privatizărilor.

Am supraviețuit creditelor în franci.

Am supraviețuit pandemiei.

Vom supraviețui și următorului sezon din serialul „Crizele lumii”.

Pentru că viața este un joc.

Un joc în care regulile se schimbă constant, arbitrii sunt beți, iar dezvoltatorii lansează update-uri fără patch notes.

Și totuși, cumva, continuăm să jucăm