Au trecut cinci ani de când nu am mai ajuns pe litoralul românesc. În tot acest timp am ales alte destinații, dar anul acesta astrele s-au aliniat astfel încât să revin la Marea Neagră.

Prima întrebare pe care mi-am pus-o a fost simplă: ce s-a schimbat și ce a rămas la fel?

Plecarea

Am plecat vineri dimineață, la ora 4:30. O alegere inspirată, pentru că până în jurul orei 6:30 drumul a fost surprinzător de liber. La un moment dat, o căprioară m-a salutat de pe marginea drumului, unul dintre acele momente care îți amintesc că uneori călătoria poate fi la fel de frumoasă ca destinația.

După 6:30, însă, România s-a trezit.

Au început să apară șoferii care păreau că încă nu și-au băut cafeaua, bicicliști, trotinete electrice și pietoni. Fiecare își căuta locul pe șosea, iar atenția trebuia să fie permanent la maximum.

Drumul

În general, șoselele sunt într-o stare bună. Nu am întâlnit multe gropi, însă pe alocuri asfaltul este atât de vălurit încât ai impresia că mergi într-un carusel. Mașina nu lovește nimic, dar dansează suficient cât să-ți amintească faptul că nu toate lucrările sunt perfecte.

Am avut și aproximativ 80 km de autostradă.

Aici am regăsit un peisaj bine cunoscut. Pe banda întâi circulau unii și cu 70 km/h, deși TIR-urile merg, de regulă, cu aproximativ 90 km/h. Pe banda a doua întâlneai două extreme: cei care depășeau liniștiți cu 100-110 km/h și cei care treceau pe lângă tine cu viteze care păreau să ignore complet limita legală de 130 km/h.

Nimic nou sub soare.

Ultimii kilometri

Cu aproximativ 20 km înainte de stațiune am ajuns în ceea ce pare să fie o tradiție a litoralului românesc: blocajul din weekend.

Coloană. Mers de melc. Frână, ambreiaj, accelerație… și din nou de la capăt.

Cinci ani au trecut, dar această parte a experienței pare neschimbată.

Prima impresie

Într-un final am ajuns la hotel.

Primul lucru care m-a bucurat a fost faptul că hotelul avea parcare proprie. Poate părea un detaliu minor, dar pe litoral este un adevărat avantaj. În multe stațiuni încă vezi mașini parcate pe borduri, prin boscheți, lângă șanțuri sau în orice loc care poate fi numit, cu multă bunăvoință, “parcare”.

Am anunțat hotelul din timp că, dacă este posibil, mi-ar plăcea să primesc camera înainte de ora oficială de check-in. Am ajuns în jurul orei 12:30, am completat formalitățile și am primit imediat cheia. Camera era pregătită și ne aștepta.

Un mare plus pentru acest lucru.

Am ales un hotel construit în 2019, iar diferența se vede. Camera are aproximativ 35 mp, luminoasă și spațioasă, departe de camerele hotelurilor comuniste renovate, unde uneori între pat și perete încape o singură persoană și doar dacă merge în linie dreaptă.

Prima masă

După drum, am ales un restaurant aflat lângă hotel.

Mâncarea a fost bună, iar servirea rapidă. Singurul lucru care îți amintește că ești pe litoral sunt prețurile. Două porții de mâncare și o băutură sub 100 de lei au devenit, cel puțin în zona în care sunt eu, o raritate.

Primele concluzii

După prima zi, impresia este una echilibrată.

Există lucruri care s-au schimbat în bine: hoteluri moderne, servicii mai bune și infrastructură turistică în dezvoltare.

Dar există și probleme de mentalitate a unor oameni blocați in obiceiurile din comunism.

În partea a 2 a voi povesti despre experiența la plaja.