Probabil ați întâlnit și voi specia aceea fascinantă de angajat care pare să muncească enorm, dar dacă încerci să identifici exact ce produce, constați că rezultatul este comparabil cu cel al unui ventilator: mult zgomot, mult curent, zero produse finite.

Corporațiile moderne au rezolvat una dintre cele mai vechi probleme ale omenirii: cum să plătești oameni pentru a muta informația dintr-un PowerPoint în alt PowerPoint fără să se schimbe nimic pe drum.

Managerul-Porumbel

Prima specie este managerul de transmisie.

Rolul lui este simplu: primește un mail, îl citește, îl reformulează și îl trimite mai departe.

Practic este echivalentul corporatist al porumbelului voiajor, doar că porumbelul nu organizează și un meeting de o oră pentru a confirma că a livrat mesajul.

Acest manager există între două echipe care ar putea comunica direct în două minute pe Teams.

Dar atunci cine ar mai face prezentarea săptămânală despre progresul progresului?

Specialistul în Raportologie Aplicată

Această specie produce rapoarte.

Nu analizează date.

Nu ia decizii.

Nu schimbă nimic.

Produce rapoarte despre rapoarte.

La ora 9 trimite raportul de dimineață.

La 12 trimite raportul intermediar.

La 16 trimite raportul final.

La 17 începe pregătirea raportului despre eficiența rapoartelor.

Este echivalentul administrativ al unui om care își face poze la fiecare pas din drumeție și nu mai apucă să vadă muntele.

Preotul Relației cu Clientul

În teorie ajută clientul.

În practică traduce aceeași propoziție de trei ori.

Clientul întreabă:

— Când e gata?

El întreabă echipa:

— Clientul întreabă când e gata.

Echipa răspunde:

— Vineri.

El revine la client:

— După o analiză internă complexă și multiple consultări cu stakeholderii, estimăm finalizarea pentru vineri.

Practic este Google Translate cu salariu și bonus anual.

Directorul de Meetinguri

Dacă l-ai concedia, compania ar economisi probabil 40% din timpul tuturor.

Nu produce nimic concret.

Dar poate organiza un meeting despre necesitatea unui viitor meeting care va pregăti agenda unui alt meeting.

Este singurul om capabil să transforme o întrebare de 30 de secunde într-o serie de întâlniri de trei săptămâni.

În natură, echivalentul lui este țânțarul.

Nu construiește nimic.

Nu produce nimic.

Doar consumă resurse și lasă iritații.

Coordonatorul de Coordonatori

Nu coordonează oameni care muncesc.

Coordonează coordonatori care coordonează alți coordonatori.

Este varianta corporatistă a oglinzii puse în fața altei oglinzi.

Privești înăuntru și vezi un tunel infinit de reflexii fără să găsești vreodată ceva real.

Expertul în Sinergii și Aliniere Strategică

Acesta este cel mai periculos.

Vorbește fluent limba corporatistă.

Nu spune niciodată “hai să facem”.

Spune:

“Trebuie să aliniem stakeholderii pentru a genera sinergii cross-funcționale și a optimiza leverage-ul organizațional.”

Tradus în română:

“Nu știm ce facem, dar sună important.”

Este echivalentul unui bucătar care vorbește două ore despre rețetă și apoi îți servește o farfurie goală.

Cum apar aceste joburi?

La fel cum apar buruienile într-o grădină.

Nu pentru că cineva le plantează intenționat.

Ci pentru că sistemul le permite să crească.

O companie mică are zece oameni care produc.

Compania crește.

Apare primul manager.

Apoi managerul managerului.

Apoi coordonatorul managerilor.

Apoi omul care verifică dacă managerii sunt coordonați.

Apoi omul care măsoară coordonarea.

Apoi omul care raportează măsurarea coordonării.

Într-un final ai cinci oameni care împing efectiv mașina și cincisprezece care completează formulare despre viteza cu care este împinsă.

Putem scăpa de ele?

Parțial.

În perioadele bune economic se înmulțesc.

În perioadele de criză dispar primele.

Nu este întâmplător că atunci când vin restructurările, fabrica produce în continuare, serverele funcționează în continuare și clienții sunt serviți în continuare.

Dispar în principal straturile de oameni care transportau aer condiționat dintr-o sală de ședințe în alta.

Dar fenomenul nu va dispărea niciodată complet.

Orice organizație suficient de mare dezvoltă propria birocrație, exact cum orice navă dezvoltă scoici pe carenă.

Problema începe atunci când scoicile devin mai grele decât nava.

Concluzie

În orice corporație există oameni care construiesc podul și oameni care organizează workshopuri despre importanța podului.

Există oameni care scriu cod și oameni care cer status update-uri despre cod.

Există oameni care repară motorul și oameni care cer un raport privind percepția stakeholderilor asupra motorului.

Diferența este simplă:

Dacă mâine dispare omul care produce, compania se oprește.

Dacă mâine dispare omul care organizează al treilea meeting despre primul meeting, s-ar putea ca nimeni să nu observe.

Poate doar calendarul Outlook să răsufle ușurat.

Ironia este că multe dintre aceste poziții apar inițial cu un scop legitim. Problema apare când organizația începe să măsoare activitatea în locul rezultatului. Atunci apar adevărații campioni ai economiei moderne: oamenii care transformă cafeaua și ședințele în prezentări PowerPoint și prezentările în alte ședințe.