Există două evenimente anuale care unesc Europa mai ceva ca NATO și prețul la energie: Eurovisionul și evaluarea anuală din multinațională.
Ambele sunt spectacole obositoare, încărcate de ipocrizie, voturi discutabile și oameni care zâmbesc fals în timp ce în interior se sting încet.

Coincidență? Nu cred.

De ce evaluările sunt în mai-iunie și nu în decembrie?

Pentru că în corporație timpul nu curge după calendarul oamenilor normali.
Nu, acolo există calendarul corporatist-contabil, un univers paralel unde anul începe când zice Excel-ul și se termină când aprobă Finance-ul.

Tu credeai că vine vara?
Greșit. Vine sezonul de „self review”.

Momentul magic în care trebuie să explici, în 4000 de caractere, de ce faptul că ai făcut munca a doi oameni fără mărire salarială reprezintă „impact strategic cross-functional”.

---

Eurovision: muzică? Nu, ideologie cu lumini RGB

Te uiți la Eurovision pentru muzică și primești:

• toleranță militantă,
• performance-uri psihedelice,
• personaje îmbrăcate ca un bug din Cyberpunk,
• ideologie ultra-progresistă,
• activism ambalat în sclipici,
• și inevitabilul mesaj despre cum planeta poate fi salvată dacă folosim aceeași baie toți.

Muzica e un detaliu minor.
Important e să bifezi toate checkbox-urile morale ale momentului.

La final nici nu mai contează cine cântă bine.
Contează cine e „curajos”, „asumat”, „divers”, „fluid” și suficient de viral pe TikTok.

---

Evaluarea anuală: același Eurovision, dar fără muzică și cu Teams call

În multinațională nu trebuie să cânți.
Trebuie doar să îți transformi supraviețuirea în „leadership”.

Nu e suficient că:

• ai dus volum dublu de muncă,
• ai acoperit colegi plecați,
• salariul tău stă pe loc de 3 ani în timp ce inflația îți mănâncă ficatul,
• ai rezolvat incendii zilnic,
• și ai ajuns să răspunzi la escalări pe care managerii ar trebui să le preia.

Nu.
Trebuie să fi făcut și „ceva pe lângă”.

Adică:

• să fii beta tester la tooluri scrise de vibe coders plătiți cu jetoane de spălătorie auto,
• să participi la workshop-uri despre wellbeing ținute de oameni care plâng după fiecare sprint,
• să fii mentor,
• coach,
• scrum evangelist,
• happiness ambassador,
• și eventual să aduci și prăjituri la birou.

Totul pentru minunata recompensă numită:

„Exceeds expectations”

Care vine însoțită de:

• 3% mărire,
• un badge pe Teams,
• și încă mai multă muncă.

---

Voturile și promovările: aceeași mafie elegantă

La Eurovision, punctele se dau:

• politic,
• strategic,
• regional,
• emoțional,
• și uneori accidental pentru muzică.

La evaluări?
Exact la fel.

Promovările nu merg neapărat către:

• cei competenți,
• cei care trag greu,
• sau cei care chiar produc rezultate.

Ci către:

• cine știe să vorbească corporateză fluent,
• cine pupă strategic,
• cine e „vizibil”,
• cine participă la toate meetingurile inutile,
• și cine are talentul suprem: să pară ocupat fără să facă nimic concret.

---

Zeul comun: Ipocrizia

Atât Eurovisionul cât și evaluarea anuală slăvesc același zeu:

Ipocrizia.

La Eurovision:

„Suntem despre muzică și unitate.”

Sigur.
De asta câștigă piesa cu dansatori îmbrăcați în antene 5G și mesaj anti-capitalist sponsorizat de corporații.

La evaluare:

„People first.”

Asta înainte să afli că:

• nu există buget,
• trebuie optimizată echipa,
• și colegul tău a fost concediat „pentru eficientizare”.

---

„Choke me, choke me” vs „Shoot me, shoot me”

În melodia Alexandrei Căpitănescu apăreau versurile:

„Choke me, choke me…”

În corporație, după review-ul anual, mulți ajung spiritual la:

„Shoot me, shoot me…”

Mai ales când primești feedback-ul clasic:

„Ai avut un an foarte bun, dar trebuie să fii mai proactiv și mai strategic.”

Traducere:

„Ai supraviețuit. Acum supraviețuiește mai intens.”

---

Concluzie

Eurovisionul îți omoară gustul muzical.
Evaluarea anuală îți omoară neuronii, speranța și dorința de a trăi.

Dar mergem înainte.
Pentru rate.
Pentru bonurile de masă.
Pentru abonamentul medical care nu acoperă terapia necesară după încă un Q2.

Așa că:

spor la evaluări,

succes la self-review,

și multă baftă să vă păstrați jobul toxic din care vă plătiți liniștiți anxietatea.