Disclaimer: conținut generat cu AI pornind de la idei personale
Sau poate că băiatul beta a înțeles primul cum funcționează capitalismul
Mă tot întreb în ultima vreme dacă mai merită să fii bărbat alfa.
Nu în sensul ăla de pe TikTok, cu maimuța care își bate pieptul în oglindă, ascultă Andrew Tate la 7 dimineața și consideră că un adevărat mascul nu spală vase pentru că vasele sunt „energie feminină”.
Nu.
Mă refer la varianta clasică.
Să ai orgoliu.
Să ai coloană vertebrală.
Să ai ambiție.
Să nu accepți să fii călcat în picioare.
Să vrei să conduci.
Să construiești ceva.
Să fii competitiv.
Să spui „nu”.
Să nu pupi în fund pe nimeni.
Pe scurt: să ai “cohones”.
Și aici apare problema.
Pentru că societatea modernă pare să fi actualizat termenii și condițiile.
Iar noi, băieții, încă folosim versiunea 1998.
La muncă
Pe vremuri, dacă erai bărbat, aveai un avantaj psihologic destul de simplu.
Te duceai la muncă. Munceai. Învățai.
Promovai. Ajungeai șef.
Dacă aveai o problemă cu șeful, puteai să-i spui în față că este un idiot.
Bineînțeles, după care te concedia.
Dar măcar exista satisfacția.
Astăzi?
Poți avea șefă.
Poți avea manager.
Poți avea director.
Poți avea HR.
Poți avea „People Partner”.
Poți avea „People Experience”.
Poți avea „Employee Happiness Manager”.
Și, eventual, un coleg care se ocupă de wellbeing.
Iar tu trebuie să completezi un formular în care explici de ce te-a afectat emoțional faptul că un coleg ți-a dat un reply cu „Noted.”
În Uniunea Europeană, femeile ocupau 35,2% dintre pozițiile manageriale în 2024, față de 31,8% în 2014. (European Commission)
Deci nu, lumea nu a fost preluată de femei.
Dar nici lumea profesională nu mai este terenul exclusiv masculin de acum câteva generații.
Și sincer?
Asta nici măcar nu este problema.
Problema este alta.
Masculinitatea veche era construită foarte mult în jurul autorității.
„Eu sunt bărbatul.”
„Eu decid.”
„Eu conduc.”
„Eu aduc banii.”
„Eu sunt șeful.”
Numai că în corporația modernă nimănui nu-i pasă că ești bărbatul.
Îi pasă dacă ai KPI-urile în verde.
Poți avea 1,90 m, barbă de viking și testosteron cât pentru trei județe.
Dacă ai ratat deadline-ul, ești „below expectations”.
Corporate nu recunoaște masculinitatea.
Corporate recunoaște Excel-ul.
Și atunci vine întrebarea:
De ce să mai fii ambițios?
Pentru că ambiția costă.
Costă timp.
Costă nervi.
Costă relații.
Costă sănătate.
Costă somn.
Costă weekenduri.
Costă ani din viață.
Și uneori, după zece ani de luptă, descoperi că premiul este…un birou mai mare.
Un salariu ceva mai mare.
Un meeting în plus.
Și responsabilitatea de a explica altora de ce trebuie să facă ceva ce nici tu nu înțelegi.
Felicitări !
Ai câștigat capitalismul !
În relații e și mai interesant.
Pentru că aici s-a schimbat jocul aproape complet.
Femeia modernă poate avea carieră.
Poate avea casă.
Poate avea mașină.
Poate câștiga bine.
Poate călători singură.
Poate locui singură.
Poate lua decizii singură.
Poate să-și cumpere singură florile.
Și, dacă are chef, își poate cumpăra și apartamentul.
În România, femeile încă au o rată de ocupare profesională mai mică decât bărbații, iar diferența de ocupare pentru grupa 20–64 de ani era de 18,1 puncte procentuale în 2024. (European Commission)
Deci nu suntem încă în lumea în care femeile au preluat economic planeta.
Dar suntem suficient de departe de modelul tradițional încât să apară o întrebare interesantă:
Dacă femeia nu mai are nevoie de bărbat pentru supraviețuire, ce mai trebuie să ofere bărbatul?
Și aici începe adevărata criză existențială.
Pentru că răspunsul „bani” nu mai este suficient.
„Protecție” nu mai este suficient.
„Eu sunt bărbatul casei” sună oarecum ciudat când amândoi aveți credit.
Iar „eu aduc banii în casă” devine mai puțin impresionant când ea aduce și ea bani.
Așa că apare băiatul beta.
El a înțeles.
El nu se mai luptă.
El negociază.
El spune:
„Da, iubita mea.”
„Sigur, iubita mea.”
„Unde vrei să mergem în concediu?”
„Cum vrei tu.”
„Spăl eu vasele.”
„Am pus și rufele la spălat.”
„Ți-am adus flori.”
„Nu, nu sunt obosit.”
Băiatul beta a descoperit marele secret al civilizației:
uneori este mult mai simplu să ai dreptate mai puțin și liniște mai mult.
Și, sincer, are un punct de vedere.
Pentru că dacă bărbatul alfa trebuie să câștige fiecare discuție, fiecare negociere, fiecare promovare, fiecare ceartă, fiecare conflict și fiecare competiție…
la un moment dat nu mai are energie nici să deschidă Netflix.
Și aici apare paradoxul.
Societatea îi spune bărbatului:
„Fii ambițios!”
Dar și:
„Nu fi agresiv.”
„Fii lider!”
Dar:
„Nu domina.”
„Ai încredere în tine!”
Dar:
„Nu fi arogant.”
„Spune ce gândești!”
Dar:
„Ai grijă cum formulezi.”
„Fii puternic!”
Dar:
„Vulnerabilitatea este importantă.”
„Protejează-ți familia!”
Dar:
„Nu controla.”
„Câștigă bani!”
Dar:
„Nu-ți defini valoarea prin bani.”
„Fii competitiv!”
Dar:
„Nu transforma totul într-o competiție.”
Practic, băiatul modern a primit un manual de utilizare cu 147 de pagini.
Și jumătate dintre pagini se contrazic între ele.
Dar există o problemă și mai mare.
Bărbații mor mai devreme.
La nivelul UE, speranța de viață la naștere în 2024 era de 84,1 ani pentru femei și 78,9 pentru bărbați — o diferență de 5,2 ani. (European Commission)
Asta nu înseamnă că „societatea urăște bărbații”.
Înseamnă doar că există și un cost real al modelului masculin tradițional.
Bărbatul este învățat să tragă.
Să reziste.
Să nu se plângă.
Să nu arate slăbiciune.
Să muncească.
Să producă.
Să fie competitiv.
Și eventual să moară la 62 de ani cu o pensie decentă și un garaj plin de scule pe care n-a mai apucat să le folosească.
Romantic.
Dar nici varianta „spal vasele și zâmbește” nu este soluția.
Pentru că aici există o altă capcană.
Să confunzi pacea cu capitularea.
Să confunzi bunul-simț cu lipsa de coloană vertebrală.
Să confunzi empatia cu supunerea.
Să confunzi compromisurile cu renunțarea la tine.
Asta nu mai este masculinitate modernă.
Este doar oboseală cu papuci de casă.
Și nici măcar aici realitatea nu este atât de simplă.
Datele EIGE pentru România arată că femeile sunt încă mult mai implicate în munca domestică zilnică: 61% dintre femei declară că fac zilnic treburi casnice, față de 29% dintre bărbați. În același timp, bărbații raportează mai mult timp liber. (European Institute for Gender Equality)
Deci gluma cu:
„Eu spăl vasele, deci sunt beta” este cam proastă.
Dacă speli vasele pentru că ești adult și locuiești acolo, nu ești beta.
Ești proprietarul unei perechi de mâini.
Poate că problema este că încă folosim cuvântul „alfa”.
Alfa. Beta. Sigma. Gamma. Omega.
Mai lipsește să avem și clasament UEFA al masculinității.
Locul 1: bărbatul care câștigă 10.000 € pe lună.
Locul 2: bărbatul care are G-Class.
Locul 3: bărbatul care nu răspunde niciodată primul la mesaj.
Locul 4: bărbatul care are barbă și cold shower.
Locul 5: băiatul care a citit două cărți despre stoicism.
Între timp, băiatul care își duce copilul la grădiniță, muncește opt ore, își ajută soția, își vede de sănătate, își plătește rata și încă încearcă să-și construiască ceva al lui…nu primește medalie.
Pentru că nu arată suficient de „alfa” pe Instagram.
Poate că adevărata masculinitate modernă este alta.
Să ai ambiție fără să devii sclavul ei.
Să ai orgoliu fără să fii sclavul ego-ului.
Să poți spune „nu”.
Dar și să poți spune „am greșit”.
Să poți conduce.
Dar și să poți urma atunci când altcineva știe mai bine.
Să poți proteja.
Dar fără să controlezi.
Să poți câștiga bani.
Dar fără să-ți vinzi toată viața pentru ei.
Să speli vase.
Dar să nu-ți fie rușine.
Să ai grijă de copil.
Dar să nu consideri că asta te face mai puțin bărbat.
Și, mai ales:
să nu renunți la tine doar pentru că lumea nu mai funcționează după regulile în care ai fost crescut.
Pentru că poate că războiul nu mai este acolo unde credeam.
Poate că nu trebuie să lupți cu femeile.
Poate că nu trebuie să lupți cu șeful.
Poate că nu trebuie să demonstrezi nimic nimănui.
Poate că trebuie să lupți cu sistemul care te face să crezi că valoarea ta se măsoară în funcție de cât de mult produci, cât de mult câștigi, câte persoane conduci și cât de puțin dormi.
Și poate că băiatul „beta” nu este cel care spală vase.
Poate că adevăratul beta este ăla care își petrece viața încercând să demonstreze tuturor că este alfa.
Pentru că omul cu adevărat liber nu mai are nevoie să demonstreze că este masculul dominant.
Are lucruri mai bune de făcut.
De exemplu…să spele vasele.
Că tot le-a lăsat cineva în chiuvetă.
Și mâine are ședință la 9….Cu șefa.
Lasă un comentariu