Dacă despre drum am avut impresii împărțite, eram curios să văd cum arată plaja după cinci ani.

Primul test a început chiar înainte să ajungem la mare.

Cu un copil mic și un cărucior, drumul până la plajă s-a transformat într-o probă de slalom. Pe scurtătura dintre hotel și plajă am ocolit parcări, am urcat și coborât borduri și am traversat trotuare care nu păreau gândite pentru familiile cu copii mici.

Nu este imposibil, dar nici confortabil.

Într-un final am ajuns la plaja privată a hotelului.

La intrare, regulamentul spunea clar că șezlongurile trebuie ocupate doar atunci când sunt folosite. În realitate, însă, primele rânduri erau deja “rezervate” cu prosoape și genți, deși proprietarii lor lipseau.

Mi-a adus aminte de vremurile în care se ținea rândul la lapte și carne. Nu oamenii stăteau la coadă, ci prosoapele.

Puținele baldachine disponibile erau, bineînțeles, contra cost.

După câteva minute de căutări, am găsit și noi două șezlonguri libere și ne-am așezat.

Din acel moment, experiența s-a schimbat complet.

Plaja era curată, nisipul îngrijit, iar apa surprinzător de limpede. Un alt lucru care mi-a plăcut a fost liniștea. Fără boxe care să se întreacă în volum, fără muzică dată la maximum din trei locuri diferite.

Se auzeau doar valurile și briza mării.

Și, sincer, după un an întreg de agitație, exact asta îți dorești într-o vacanță.

Așa că, dacă mă întrebați ce s-a schimbat în bine, aș spune fără ezitare că experiența de pe plajă. Curățenia și atmosfera au fost peste așteptările mele.

Mai sunt, desigur, și obiceiuri greu de schimbat, precum „rezervarea” șezlongurilor cu prosopul, dar acestea țin mai degrabă de noi, turiștii, decât de mare.

Până acum, bilanțul este unul pozitiv.

În partea următoare ieșim din zona falezei și vedem ce găsești la câteva sute de metri de plajă. Din păcate, acolo contrastul este mult mai mare.