Viața și existența sunt prezentate frumos în broșură: drum al descoperirii, sens, iubire, evoluție spirituală.

În realitate, viața e o ladă de gunoi cu capac stricat, pusă în mijlocul străzii, unde fiecare vine să arunce câte ceva în tine.

Familia aruncă așteptări.
Partenerul aruncă frustrări.
Jobul aruncă taskuri urgente de ieri.
Managerul aruncă feedback.
Colegii aruncă bârfă.
Societatea aruncă standarde.
Statul aruncă taxe.
Internetul aruncă opinii.

Și după ce te umpli până la refuz, tot ei se uită mirați:

— De ce ești nervos?
— De ce ești rece?
— De ce nu zâmbești mai mult?
— De ce nu ești recunoscător pentru experiență?

Recunoscător pentru ce? Că exist într-un reality show prost organizat unde toți se cred morali, deștepți și speciali, dar nu-s în stare nici să-și ducă propriul gunoi?

Iar dacă nu le place cum vorbești, cum reacționezi sau cum îi privești, devin ofensați. Exact oamenii care au contribuit la mizerie.

Adevărul simplu e ăsta: nimeni nu e perfect, dar mulți joacă rolul impecabil între două greșeli și trei ipocrizii.

Așa că fac ceva pe această piesă de teatru numită existență.

Nu pe viață în sine.
Pe mascarada construită în jurul ei.