Dacă ți se pare cunoscut… nu e întâmplător

În 2020 ni s-a spus ceva simplu.

„Doar două săptămâni.”

Două săptămâni să „aplatizăm curba”.

Două săptămâni să „protejăm sistemul medical”.

Au trecut doi ani.

Ani în care am învățat rapid ceva:

dacă frica este suficient de mare, libertatea devine negociabilă.

Acum apare următorul capitol.

Nu se mai numește pandemie.

Se numește criză energetică.

Și ghici ce?

Soluția propusă seamănă suspect de mult cu ce am văzut deja.

Repetiția generală

International Energy Agency a publicat un plan în 10 puncte pentru reducerea consumului de energie.

Pe hârtie sună tehnic.

Responsabil.

Chiar „verde”.

În realitate, lista arată așa:

– zile în care nu ai voie să conduci (numere de înmatriculare alternate)

– limite de viteză reduse peste tot

– duminici fără mașini

– 40% din zboruri eliminate

– munca de acasă devenită regulă, nu opțiune

– recomandări despre cum să gătești și ce energie să folosești

– carpooling forțat – practic guvernul decide cine merge cu cine

Citește încă o dată lista.

Nu e despre energie.

E despre controlul mișcării.

COVID a fost testul

În pandemie s-a restricționat dreptul de a te aduna.

Acum se pregătește restricționarea dreptului de a te deplasa.

Prima dată ți s-a spus:

„Stai în casă.”

Acum ți se spune:

„Poți ieși…

dar nu prea departe.”

Temporar… ca de obicei

În politică există un cuvânt magic:

temporar.

Taxele temporare devin permanente.

Legile temporare devin precedente.

În pandemie ni s-a spus:

„Doar până trece criza.”

Acum ni se spune:

„Doar până trece războiul.”

Problema e că războaiele…

pot dura decenii.

Criza care justifică tot

Istoria arată același model:

criză → frică → restricții → noua normalitate.

Criza petrolului din anii ’70 a adus primele car-free Sundays.

Acum ideea revine… dar într-o lume mult mai digitalizată și controlabilă.

Diferența majoră?

În anii ’70 statul nu avea tehnologia să urmărească fiecare mișcare.

Astăzi o are.

Pas cu pas

În 2020:

ți s-a spus unde să stai.

În 2022:

ți s-a spus ce să porți.

În 2024+:

ți se spune cum să te deplasezi.

Pasul următor?

Nu e greu de ghicit.

Unde să locuiești.

Ușa care s-a deschis

Cea mai mare schimbare nu sunt regulile.

Este precedentul.

Odată ce societatea acceptă ideea că statul poate opri:

– economia

– circulația

– interacțiunea umană

… atunci pragul psihologic dispare.

Și fiecare nouă criză devine doar un motiv pentru a aplica din nou modelul.

Întrebarea reală

Nu este dacă aceste măsuri vor fi aplicate.

Întrebarea reală este:

cât de ușor le vom accepta.

Pentru că istoria ultimilor ani arată ceva simplu:

libertățile nu dispar brusc.

Ele dispar pas cu pas.

Și de fiecare dată ni se spune același lucru:

„Este pentru binele vostru.”