Consecințe oficiale, scenarii neoficiale și câteva „coincidențe” prea bine aliniate

Acordul UE–MERCOSUR este prezentat public ca un triumf al liberului schimb, un pod economic între două lumi care „se completează perfect”.

În realitate, pare mai degrabă o căsătorie aranjată, unde mirii zâmbesc la cameră, dar avocații citesc clauzele cu lupa.

Să vedem ce se spune, ce nu se spune și ce se șoptește pe holuri.

1. Versiunea oficială (cea pentru comunicatele de presă)

Pe scurt, ni se spune că:

UE va exporta mai ușor: mașini produse farmaceutice tehnologie MERCOSUR va exporta: carne soia zahăr produse agricole „competitive”

Toată lumea câștigă.

Fermierii? Se vor „adapta”.

Mediul? Va fi „protejat prin standarde”.

Consumatorii? Vor plăti „mai puțin”.

Sună impecabil. Aproape suspect de impecabil.

2. Consecințe reale (dar spuse cu voce mai joasă)

🌾 Agricultura europeană – victima colaterală elegantă

Fermierul european:

are reguli stricte costuri mari standarde de mediu controale

Fermierul sud–american:

costuri mici reguli flexibile acces la suprafețe uriașe pesticide „vintage” (unele interzise în UE, dar perfect acceptabile… la export)

Rezultat?

👉 Concurență „liberă”, dar nu egală

👉 Micii fermieri europeni devin un concept cultural, nu economic

🏭 Industria UE – câștigătorul pe termen scurt

Marile corporații europene: câștigă piețe noi externalizează riscuri își cresc profiturile

Statul?

încasează taxe pierde suveranitate economică promite reconversie profesională

Clasic.

3. Mediul – capitolul „vom vedea noi”

Defrișările din Amazon sunt menționate des.

Foarte des.

Atât de des încât par normalizate.

Mesajul real pare a fi:

„Vom proteja pădurea… atâta timp cât nu stă în calea comerțului.”

Sau, mai pe scurt:

„Salvăm planeta, dar nu azi.”

4. Scenarii „conspiraționiste” (sau doar prea logice?)

🧩 Scenariul 1: UE își exportă inflația și problemele sociale

Când:

energia e scumpă producția internă devine costisitoare fermierii protestează

Soluția?

👉 Importăm ieftin

👉 Închidem ochii

👉 Spunem că e „diversificare strategică”

Coincidență: acordul vine fix într-o perioadă de presiune economică majoră în UE.

🧩 Scenariul 2: Slăbirea statelor naționale, întărirea corporațiilor

Un stat poate negocia.

O corporație dictează.

Acordurile comerciale: limitează politicile naționale blochează subvenții locale creează „tribunale comerciale” pentru investitori

Traducere:

👉 Democrația e bună

👉 Atâta timp cât nu afectează profitul

🧩 Scenariul 3: UE ca piață de desfacere, nu ca producător

Pe termen lung:

UE produce mai puțin importă mai mult devine dependentă

Suveranitate alimentară?

Un concept romantic.

Ca scrisorile scrise de mână.

5. Ironia supremă

UE: interzice pesticide impune standarde ecologice penalizează fermierii locali

Tot UE:

importă produse realizate cu exact acele pesticide din zone fără aceleași reguli pentru „competitivitate”

Asta nu e ipocrizie.

E optimizare morală.

6. Concluzie (provizorie, ca toate lucrurile importante)

Acordul UE–MERCOSUR nu este:

❌ nici salvarea economiei

❌ nici apocalipsa

Este:

✔️ un pariu

✔️ o mutare geopolitică

✔️ un transfer de risc de la corporații către cetățeni

Cine câștigă sigur?

marile companii traderii consultanții

Cine plătește nota?

fermierii mediul consumatorii „flexibili”

Dar stați liniștiți.

Totul este sub control.

Așa spune comunicatul oficial.