Ca îți place sau nu, dacă în buletin scrie „cetățean român”, atunci ai primit abonament pe viață la acest carusel numit România. O națiune unică: uneori genială, alteori… cu personalitate multiplă, dar întotdeauna imposibil de ignorat.

România – locul unde totul e posibil. Și când spun „totul”, chiar înseamnă TOTUL: de la inventarea avionului cu reacție până la inventarea cozii la ANAF fără motiv. Aici imaginația depășește logica, uneori atât de tare încât logica rămâne în urmă, gâfâind, rugând să fie așteptată. N-o mai așteptăm. Așa e tradiția.

Suntem țara în care muntele se întâlnește cu marea, dealul cu câmpia, iar pădurile cu drujbele… pardon, cu izvoarele. Avem aur în pământ, apă minerală în munți, pământ fertil și toate bogățiile posibile, dar tot reușim performanța de a fi uneori săraci financiar și, alteori, săraci cu duhul. Aici e magia: echilibrăm simplitatea cu geniul într-un mod numai de noi știut.

Suntem patria celei mai mari catedrale ortodoxe din lume, dar și a uneia dintre cele mai mari clădiri administrative de pe planetă – Casa Poporului, vizibilă din satelit și probabil și de pe Marte, dacă se chinuie puțin Curiosity. La noi, totul vine în varianta XXL, mai puțin salariile.

Să nu uităm însă darurile acestei țări: imaginația lui Henri Coandă, inspirația lui Paulescu, îndemânarea lui Anastase Dragomir, cultura, pofta de creație și, da, acel inconfundabil „merge și așa” care uneori ne salvează, alteori ne încurcă, dar întotdeauna ne reprezintă.

România e paradoxală, fascinantă, enervantă, minunată, câteodată absurdă, dar invariabil… acasă. E o oază de latină în mijlocul lumii slave, un cocktail de tradiții, culturi, umor, istorie și spontaneitate. E țara în care poți găsi o mănăstire veche, un castel medieval, două oi pe șosea și un SUV cu numere de Londra – toate în același kilometru.

Azi, însă, nu e despre paradoxuri. Azi e despre mândrie. E despre a ridica ochii, a te bate pe umăr cu un amic și a spune: „Băi, nu suntem perfecți, dar suntem ai dracu’ de interesanți.” E despre a fi uniți, despre a ne respecta, despre a aprecia ce avem, chiar dacă uneori doar de 1 Decembrie ne aducem aminte.

Azi e despre România. Despre noi. Despre limba noastră frumoasă, despre cultura noastră, despre istoria încăpățânată care ne tot împinge înainte.

La mulți ani, România!

La mulți ani, române!

Și dacă citești asta lângă un grătar… poftă bună și cinste ție!