Ah, mașina… acel „vis umed” al românului modern. Nu mai e de mult un simplu mijloc de deplasare. Nu, domnule! E scopul suprem, semnul divin al reușitei sociale, simbolul erect al puterii financiare (chiar și atunci când puterea aia e luată în leasing pe 7 ani).

🏎️ De la mijloc de transport la certificat de valoare personală

Trăim într-o țară unde unii n-au apă caldă constantă, dar au jante de 19.

Unde încă se mănâncă zacuscă la micul dejun, dar se parchează „cu grijă” BMW-ul de 15.000 € luat pe credit, în fața blocului cu tencuiala căzută.

Și unde dacă îți permiți să mergi pe jos, lumea te întreabă „ce-ai pățit, ți s-a stricat mașina?”.

Românul modern nu mai cumpără o mașină ca să ajungă din punctul A în punctul B.

El o cumpără ca să ajungă din complex în respect, din anonimat în validare, din frustrare în like-uri.

💰 Cash? Rar. Rate? Normalitate.

Câți dintre noi mai cumpără o mașină cash? Foarte puțini.

Restul? „Dom’le, e cu rată mică, doar 400 de euro pe lună.”

Adică fix cât chiria, curentul și mâncarea la un loc.

Dar merită! Că doar o dată trăiești și e important să te vadă vecinii coborând dintr-o mașină cu touchscreen, chiar dacă contul tău e în low battery permanent.

Și pentru ce? Pentru un morman de tablă, plastic și iluzie, întreținut cu benzina scumpă și ego și mai scump.

Dar românul zâmbește mulțumit: „am mașină!”.

Da, frate, ai mașină — dar mașina te are pe tine.

💔 Mașina – marea seducătoare

Câte femei nu s-au topit la vederea unui volan de Audi A5, doar ca să descopere ulterior că singurul buton pe care el știe să apese e „mute”?

Câți bărbați nu s-au golit emoțional și financiar doar ca să impresioneze o fată care a uitat a doua zi culoarea mașinii?

Trăim într-un film prost: „Fast & Frustrated”.

Toată lumea vrea cai-putere, dar nimeni nu mai are puterea să meargă pe jos.

🅿️ Mașina – trofeu de balcon

Dimineața, în timp ce îți bei cafeaua, te uiți pe geam la minunea ta de fier și spui cu mândrie: „Acolo e munca mea!”.

Da, e toată acolo — în parcare, în timp ce tu pleci pe jos la muncă că ți s-a dus motorina și RCA-ul a explodat ca inflația.

Unii o scot din garaj doar de Paște și de nuntă, dar plătesc la ea de parcă o folosesc zilnic să transporte orgoliul.

Cei mai ambițioși o țin în parcare să se uite vecinii — o formă subtilă de meditație socială: exist, deci am mașină.

🔧 Lecția amară care urmează

Vine vremea în care mașina nu va mai fi pentru omul de rând.

Prețurile cresc, taxele vin, iar întreținerea devine un sport de lux.

Cine știe, poate într-o zi, vom povesti copiilor noștri:

„Pe vremea mea, aveam fiecare mașina lui.”

Iar ei ne vor întreba:

„Serios, și de ce? Nu era mai simplu să mergeți pe jos?”

🧘‍♂️ Concluzia: Dă drumul la orgoliu, nu la motor

Dacă mașina ta stă mai mult în parcare decât în mișcare, vinde-o.

Dacă îți goleşte contul și nu îți umple sufletul, las-o să plece.

Și dacă o folosești doar ca să fii văzut, atunci cel mai bun loc unde s-o parchezi e în spatele unui psiholog.

Că la finalul zilei, nicio mașină nu compensează golul interior.

Dar hei, măcar are trapă panoramică, nu?