De 11 ani port uniforma neoficială a IT-istului corporatist. Pardon, îmi cer scuze, a „iobagului digital”. Am scaunul meu, monitorul meu și cele 7 ore pe zi în care stau lipit de birou, cu o oră bonus de stat în picioare privind pe geam și întrebându-mă retoric: „cum naiba am ajuns aici și ce altceva aș putea face ca să nu mor de foame?”
De 3 ani sunt sclav fericit la Oracle. Și tocmai am aflat că boss-ul suprem, Larry Ellison, a devenit cel mai bogat om din lume. 81 de ani, dar arată mai fresh decât tata la 63. O fi adenocromul din conspirații, o fi o fântână a tinereții ascunsă în curtea lui sau poate un data center cu telomeri nelimitați… habar n-am. Dar dacă Musk visa la colonizarea lui Marte, mă aștept ca Larry să anunțe în curând că vrea să colonizeze veșnicia.
Și cum e să lucrezi pentru cel mai bogat om de pe planetă?
Fix cum te-ai aștepta: ca la orice corporație lacomă care nu se satură niciodată.
- Măriri salariale? Ha-ha. Eu am același salariu de 3 ani, nici măcar inflația nu se aliniază cu noi.
- AI-ul? Cică ne ajută. În realitate, noi avem volum dublu de muncă, iar botul AI de pe Slack dă răspunsuri greșite în 70% din cazuri.
- Serverele? Cad în cascadă precum speranta mea pentru o lume mai buna
- Clienții? Amenință zilnic că fug la AWS sau Azure și noi trebuie să pupăm inelul departamentelor lor de IT (majoritar indiene).
Fun fact: fără India, Oracle n-ar fi ajuns unde e acum. Deci, cu tot disprețul corporatist, trebuie să le dau un mic respect colegilor indieni.
Cât despre mine: azi sărbătoresc performanța lui Larry cu încă o zi de muncă și un bonus imaginar. Diseară îmi voi cumpăra ceva imaginar din bonusul ăsta, poate o vilă în Bali în vis.
Ah, și partea preferată: aveam vreo 1000 de euro în acțiuni Oracle la 100$. Am vândut la 150$ că „sigur era prea scump”. Acum e la 350$. Aș fi avut încă 2500 $ în buzunar. Dar hei, am rămas cu satisfacția de a fi un investitor vizionar… în prostie.
Măcar Oracle încă crede că sunt mai capabil decât un AI și nu m-a aruncat la gunoi ca pe alte mii de angajați. Ura! Mulțumesc, Larry! Sper ca pe insula ta privată să bei un cocktail cu adenocrom și telomeri și să mai trăiești 81 de ani, în cinstea mea.





Lasă un comentariu