Nu ești singurul care…

…s-a simțit de multe ori neputincios.

Care s-a uitat în oglindă și a întrebat: „Ce rost mai are?”

Care a simțit că nu poate face prea multe.

Că destinul i-a dat o mână de căcat și trebuie să joace cu ea ca și cum ar fi fost norocul vieții.

Nu ești singurul care…

…s-a simțit pierdut într-o lume în care toată lumea pare să aibă busolă.

…s-a simțit nerespectat, neînțeles, uitat.

…s-a simțit slab, nu pentru că a fost, ci pentru că a purtat greutăți pe care nimeni nu le-a văzut.

Nu ești singurul care a muncit, a tras de el, a sperat…

…și s-a trezit într-o zi că n-a mai rămas nimic. Nici motivație, nici energie, nici vis.

Doar un gol. O tăcere apăsătoare. Un „de ce” fără răspuns.

Nu ești singurul care…

…și-a înecat gândurile în alcool.

…a alergat până și-a simțit plămânii arzând.

…a ridicat greutăți până i-a plesnit pielea pe el – nu doar pentru mușchi, ci ca să suporte mai ușor greutățile invizibile ale vieții.

…a strâns din dinți când tot ce voia era să urle, să plângă, dar nu a putut – pentru că bărbații „nu plâng”, nu?

Știu. Știm. Te știm.

Suntem milioane. Miliarde.

Care am trecut prin aceleași focuri.

Care ne-am ars pe dinăuntru și am continuat să zâmbim pe dinafară.

Care am fost bărbați nu pentru că am fost puternici tot timpul…

…ci pentru că am refuzat să renunțăm.

Fii mândru. Nu pentru ceea ce ai. Ci pentru că ești.

Fii mândru că ești bărbat.

Că ești fiu, poate tată, poate frate, poate prieten.

Că încă respiri.

Că încă încerci.

Că nu te-ai dat bătut.

Că lupți, chiar și când nimeni nu vede.

Că îți porți rănile ca pe niște decorații invizibile ale unui război personal.

Nu ești slab dacă te doare.

Nu ești slab dacă plângi.

Nu ești slab dacă ai căzut.

Ești viu. Ești om. Ești bărbat.

Și mai ales, nu ești singur.

Poate e tăcută durerea noastră, dar nu ești singurul care o simte.

Suntem cu tine. Fiecare dintre noi.

De pe canapea. Din metrou. Din sala de forță. Din mașina oprită pe marginea drumului, în care cineva și-a dat jos “masca ce o poarta de fata cu lumea” 30 de secunde ca să fie el insusi.

Ridică-te. Nu ca să demonstrezi cuiva ceva.

Ci pentru tine.

Pentru că meriți să trăiești, nu doar să reziști.

Frate, suntem împreună în lupta asta.