Bine ați venit în 2025, unde în IT nu mai curge lapte și miere, ci doar taskuri și deadline-uri neplătite. Într-o piață care cândva era sinonimă cu „salariu peste medie, fructe gratuite și cafele de origine etică”, azi IT-ul românesc a devenit o combinație toxică de capitalism sălbatic și dictatură corporatistă cu accente de glumă proastă.

Salariul? E… un mit urban

Dacă în 2020 schimbai jobul și primeai 30% în plus, în 2025 schimbi trei domenii și primești un zâmbet forțat înapoi. De trei ani, salariile sunt în comă indusă. Inflația urlă la poartă, dar companiile îți spun calm: „Știi, trăim vremuri grele, dar contăm pe tine!”

Un om = trei posturi

Ai fost angajat ca QA? Perfect. Hai să scrii și cod, să faci și DevOps, și poate niște recrutare, așa de control. Ce dacă nu e în fișa postului? Suntem agili, frate!

Ore suplimentare neplătite = „Dăruire”

Lucrezi peste program? Bravo, te implici! Dar când îți ceri drepturile, brusc ești perceput ca „dificil”. Să nu uităm eterna replică: „Noi aici suntem ca o familie!” – doar că în familia asta, șeful e unchiul agresiv care îți cere raportul pe Slack la 22:30.

Mersul la birou – sport național

„Hybrid” înseamnă de fapt „vino la birou că nu avem încredere în tine”, iar drumul spre open-space-ul distopic e presărat cu podcasturi motivaționale despre cum „să fii recunoscător că ai un job”.

Beneficii? Ah, glumești!

Bonuri de masă tăiate la minim, zero abonamente medicale sau de fitness, dar hei, ai reducere 10% la croissantele din automatele de la etajul 2.

În prima zi – direct în luptă

Onboarding? Cine mai are timp de onboarding? Trebuie să preiei taskurile colegului care tocmai și-a dat demisia și pe alea ale celuilalt care e în burnout, dar încă vine la muncă.

2-3 ani pe același salariu = „stabilitate”

Dacă îndrăznești să ceri mărire, ți se spune că trebuie să dovedești că meriți. Între timp, CEO-ul tocmai a postat pe LinkedIn despre „umanitate, valori și leadership autentic”… dintr-un jacuzzi în Bali.

---

Ce e de făcut?

Negociază. Nu accepta firimituri. Amintește-ți că demnitatea ta e mai importantă decât KPI-urile lor. Caută colegi care gândesc la fel. Nu ești singur. Și, dacă pleci, nu uita să lași un README ironic.