Bine ați venit în Corporația Fericirii! Unde Sufletul Vostru Este KPI-ul Nostru

Într-o lume în care visele mor în Excel-uri, iar onoarea e trecută la cheltuieli neeligibile, se naște un loc magic: corporația modernă. Un univers paralel unde oamenii nu cresc, ci doar „scală” spre burnout cu speranța unei promovări fictive, în timp ce managerul lor, cu empatie ISO 9001, le spune senin: „Suntem o familie”. O familie care ar vinde copilul mai mic pentru un bonus de sfârșit de trimestru.

Meetingul, noua religie corporate

Ziua de lucru începe cu un meeting. Și apoi altul. Și încă unul. Ce se discută? Aproape nimic. Poate un slide despre „inovație” copiat de pe un TED Talk din 2011. Important e să se audă „alignment”, „follow-up”, „touch base” și „let’s circle back”. Cine iese viu dintr-un call de 2 ore e deja Senior Survivor Associate.

Scara ierarhică: lift defect spre nicăieri

Ai vrea să crezi că poți urca. Dar e doar o iluzie. În realitate, „promovarea” înseamnă același job, cu 30% mai mult stres și 5% mai multă fiscalitate. Ca să primești un titlu pompos – gen „Transformation Ninja” sau „Experience Evangelist” – trebuie să știi să zâmbești în timp ce îți înghiți sufletul și să faci PowerPoint-uri în timp ce ți se ofilește spiritul.

CEO-ul: visătorul cu portofoliu în Bahamas

În vârful lanțului trofic stă CEO-ul, un lider carismatic, vizionar… și ușor afectat de substanțe recreaționale. Vorbește despre sustenabilitate de pe yachtul său din Ibiza, în timp ce corporația tocmai concediază 300 de oameni „pentru eficiență”. Are tatuajul „Empathy” pe biceps, dar n-a ascultat niciodată un angajat real. „Oamenii sunt resursa noastră cea mai importantă” – spune el, în timp ce semnează bonusurile pentru Board cu o mână și concedierile cu cealaltă.

Cultura organizațională: parfum de ipocrizie cu note de burnout

Ai vrea să crezi că mediul e „toxic” ca o metaforă. Dar nu. Toxic la propriu – de la iluminatul artificial și aerul condiționat până la zâmbetele false și „colaborarea” pasiv-agresivă. Pupincurismul e monedă de schimb, iar conștiința? Un lux care nu se decontează.

Uciderea sensului, în rate egale

Poate ai intrat în corporație ca să „înveți”, „contribui” sau „faci parte din ceva mare”. Dar ai ajuns să te întrebi dacă ești viu sau doar un mouse care dă click pe viață. Spiritul? A fost înlocuit cu un onboarding de 96 de pagini. Onoarea? A fost arhivată într-un folder cu acces restricționat.

---

Epilog: Fericirea e în afara intranetului

La finalul zilei, realizezi că ceea ce părea o carieră e doar o variantă bine plătită de prizonierat spiritual. Dacă te-ai recunoscut în rândurile de mai sus, nu ești singur. Dar poate e timpul să-ți amintești că viața e mai mult decât KPI-uri și mailuri cu „Kind regards”. E despre sens. Despre bucurie. Despre libertatea de a gândi, simți, trăi.

Sau, cine știe, poate următorul Town Hall va schimba totul. (Spoiler: nu.)